Omagiu…

Ma cuprinde un soi de regret cand ma gandesc la unele persoane care si-au pus amprenta pe vremurile in care au trait. Vazandu-i prin faptele lor imi dau seama de dimensiunea mizerabila a fiintei mele. As vrea sa fi facut diferenta. Sa fi miscat si eu ceva. Mai mult decat usa la iesirea din camera.
Statistic vorbind daca nu faci ceva “genial” pana la o varsta, probabilitatea sa mai faci ceva dupa aceea scade constant. Stiu ca linia se trage la sfarsit, si pana atunci ai inca toate sansele.
M-am trezit insa…dupa mai multi ani. Pe care nu-i mai recuperaz asa usor. Si ziua nu are decat douzeci si patru de ore. Nu ma lupt doar cu timpul, ma lupt si cu mine. Cu incertitudinile mele si cu ratacirile mele.
De multe ori am simtit ca am pierdut controlul si ca plutesc in deriva. Framantarile mele sunt banale. Nu ma fac cu nimic mai special decat altii. Sunt aceleasi stari pe care le are oricine incerca sa inteleaga mai multe din ceea ce traieste.
Acum am o directie. Fara sa fiu pesimit ma intreb pentru cat timp o voi pastra. Zic asta pentru m-am mai pierdut pe drum si cu alte lucruri. Incer sa pastrez contactul cu realitatea. Sa-mi pastrez lucidiatea pana la final.
De cand am inceput blogul asta am incercat sa fac pace cu mine. Sa am curajul de a-mi infrunta propriile angoase. Nu am cautat atentie. De multe ori parca imi este rusine sa spun tot, gandindu-ma ca pot fi privit intr-un anume fel si marginalizat. Dar ce sa fac, sa ma ascund? Mai devreme sau mai tarziu tot ies la iveala. Asa ca grabesc cumva selectia si imi asum aceasta responsabiliate.
Sunt constient de directiile blogului meu si chiar daca sunt niste mari vaicareli nu incerc decat sa spun ca imi pare rau pentru ceea ce nu sunt. Ca as vrea sa fiu un om mai bun. Mai indraznet. Mai rabdator.
Sunt doar o parte din tot ceea ce-mi doresct si de asta mi se face rusine de timpul…Chiar imi pare rau. Nu am reusit sa ma iert in totaliate. Nu stiu ce-mi va rezerva viitorul. Poate e mai bine sa tin minte asta mereu ca un semn de alarma.
Imi doresc sa am puterea de a rezista

- in continuare fara nici cea mai mica legatura cu textul, va prezint o melodie.
Personal nu sustin si nu promovez crezul domnului din imagine. O melodie de plaja, nisip, si liniste dupa ce pleaca toti adevaratii din Vama.