Promisiune
Scris de giostana pe duminică , 25 ianuarie , 2009
In banca de la scoala
Unde m-ai lasat
Am lasat tot ce m-ai invatat
Ceea ce tu credeai despre bine sau rau
Am invatat lucruri soptite
Pe care in continuare toti le soptesc
Desi continua sa vorbeasca
Despre tot ce m-ai invatat
Am fost acel copil
Cuminte dar fara minte
Caci sub aripa ta m-ai tinut
Prea mult
Si cred tot mai mult
Ca lucrul cel mai bun
L-am facut atunci
Cand am tinut sa plec de langa tine
Ceea ce inca nu stiu
Este sa renunt
La multe dintre gandurile
Care atatia ani in loc m-au tinut
Nu stiu sa iert
Si ma incapatanez sa nu o fac
Desi….
O stiu si eu si tu si toti ceilalti
Fara sa mai spus ultimele cuvinte care au mai ramas
M-ai mintiti
Mama
Cand mi-ai spus…
Caci lumea nu e asa cum mi-ai promis.
Ursu spus
inafara de prima si ultima strofa e cam lame poezioara asta fara nici un dumnezeu…mai bine o narai..
giostana spus
prima strofa suna binisor
aia cu m-a lasat…
la restul trebuie sa te gandesti mai mult ce am vrut sa spun…
este adresata direct EI si de asta nu pare a avea semn.
eu spun ca daca o diseci mai mult capata sens.
Ca e fara nici un dumnezeu…nici nu vreau sa aiba rima “scolareasca”.